Wednesday, September 27th, 2006
Reabilitarea termică a clădirilor
Programul naţional de reabilitare termică a clădirilor, iniţiat în anul 2005 de către Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, acordă proprietarilor din blocurile de locuinţe care doresc să-şi mărească performanţa energetică un sprijin financiar de 64% pentru execuţia lucrărilor.
Scopul: economisirea energiei
Reabilitarea termică vizează creşterea performanţelor energetice ale clădirilor la nivelul cerinţelor actuale normate, prin aplicarea de materiale termoizolante pe pereţii exteriori, planşeul peste subsol şi pe terase, precum şi prin modernizarea instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum, înlocuirea ferestrelor şi uşilor cu altele mai performante din punct de vedre energetic. Aceste măsuri urmăresc îmbunătăţirea confortului termic în locuinţe şi totodată reducerea consumurilor energetice ale clădirii. Corecta apreciere a consumurilor energetice presupune cu necesitate contorizarea individuală a energiei termice pentru încălzirea spaţiilor şi prepararea apei calde de consum.
Cum funcţionează programul?
Pentru includerea blocurilor de locuinţe în acest program, trebuie respectate câteva etape distincte de derulare a acţiunilor.
În prima fază, proprietarii blocurilor care doresc să beneficieze de facilităţile programului trebuie să adopte o decizie în Adunarea Generală a asociaţiei de proprietari din care fac parte, cu acordul majorităţii membrilor acesteia. Pe baza deciziei, se poate face înscrierea în programul anual de reabilitare termică. Acest program este coordonat de către primăriile municipiilor, oraşelor şi comunelor, respectiv primarii sectoarelor Municipiului Bucureşti. Urmează transmiterea de către aceste autorităţi, către MTCT, prin intermediul Consiliului Judeţean, a solicitărilor pentru includerea în program. La nivelul MTCT, are loc fundamentarea şi aprobarea programelor anuale, prin centralizarea datelor, prioritizarea clădirilor pe criterii tehnice, estimarea costurilor în vederea încadrării în sumele aprobate anual cu această destinaţie în bugetul ministerului, întocmirea şi promovarea Ordinului ministrului pentru programul anual de acţiuni, document care cuprinde lista clădirilor care urmează a fi incluse în program.
Etapele care urmează se derulează la nivelul consiliilor locale. Astfel, după aprobarea listei clădirilor incluse în program, are loc semnarea convenţiei între coordonatorii programului (primarii municipiilor/oraşelor/comunelor, respectiv primarii sectoarelor Municipiului Bucureşti) şi Asociaţiile de proprietari. Urmează expertiza, auditul energetic şi emiterea certificatului de performanţă energetică (întocmirea raportului de audit – stabilirea măsurilor cu estimarea costurilor, funcţionând scutirea de taxe pentru obţinerea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire), studiul de fezabilitate şi aprobarea indicatorilor tehnico-economici. Auditorul energetic pentru clădiri realizează expertiza energetică a clădirii, emite certificatul de performanţă energetică a clădirii, propune măsurile de reabilitare termică ce pot fi luate, estimează economia de energie asociată cu fiecare măsură şi costurile aferente implementării.
Următoarea etapă constă în stabilirea lucrărilor de reabilitare termică ce se vor executa, aprobate de către asociaţiile de proprietari împreună cu coordonatorii programelor, precum şi a sumelor şi a termenului până la care se vor constitui. Odată stabilite aceste detalii, are loc reconfirmarea convenţiilor încheiate între coordonatorii programului şi asociaţiile de proprietari pentru continuarea acţiunilor, cu precizarea asigurării fondurilor corespunzătoare cotei-părţi ce revine fiecăruia, pentru executarea lucrărilor de reabilitare termică, necesarul de fonduri de la bugetul de stat fiind transmis prin intermediul Consiliului Judeţean. Din bugetul MTCT se susţin costurile proiectării lucrărilor de reabilitare termică (faza PT+CS+DE) după aprobarea măsurilor de către asociaţiile de proprietari şi autorităţile publice locale. Ultimele două etape constau în executarea propriu-zisă a lucrărilor de reabilitare termică, costurile fiind suportate în proporţie de 34% de către MTCT, 33% de către consiliul local şi 33% de către asociaţiile de proprietari, iar ultima fază se referă la recepţia la terminarea lucrărilor şi recepţia finală.
Contractarea tuturor lucrărilor prevăzute în program se realizează prin achiziţii publice, organizate de către consiliile locale, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
Analiza soluţiilor tehnice de izolare
Potrivit studiilor efectuate, aproximativ o treime din consumul de energie se utilizează pentru încălzirea imobilelor. Aşadar, o izolare termică mai bună înseamnă implicit reducerea consumului de energie şi mai puţine emisii poluante dacă energia se obţine din arderea combustibililor fosili.
Reabilitarea termică a clădirilor presupune izolarea termică a pereţilor exteriori, a acoperişului şi a podelei, utilizarea unei tâmplării exterioare performante energetic, cu coeficienţi reduşi de transfer termic, aerisirea controlată a locuinţei prin folosirea de soluţii simple, utilizarea unor sisteme de încălzire moderne, având randament ridicat şi posibilităţi de reglaj, exploatarea energiei solare.
Adoptarea măsurii de reabilitare termică a unei clădiri ridică problema izolării termice a pereţilor pe exterior sau pe interior, răspunsurile fiind date de transferurile termice prin pereţii clădirii. Specialiştii susţin că, în principiu, la o clădire sau o componentă a acesteia construită din mai multe straturi, bariera anti-vapori trebuie poziţionată la exterior. La o izolare termică interioară a peretelui, bariera anti-vapori trebuie să se afle pe interior. Montarea unei bariere anti-vapori pe partea interioară a peretelui este necesară atunci când se utilizează materiale de izolare pe bază de vată minerală, la izolarea interioară a unui perete de beton, la izolarea ulterioară a pereţilor de la subsol sau atunci când există un grad ridicat de umezeală în încăperi (ex: baie, bucătărie). Un caz aparte îl prezintă materialul izolator pe bază de spumă poliuretanică, deoarece acesta încorporează atât calităţile unei bariere împotriva vaporilor, cât şi pe cele ale izolanţilor, putându-se utiliza în orice situaţie.
Specialiştii recomandă reabilitarea pereţilor exteriori
Specialiştii susţin că există câteva argumente împotriva izolării interioare, la care este bine să se recurgă doar în mod excepţional şi numai cu recomandarea auditorului energetic pentru clădiri. Opţiunea pentru o izolare interioară trebuie analizată foarte atent şi critic atunci când, pe partea interioară a pereţilor, există deja urme de umezeală ori s-au format pete sau chiar mucegai, caz în care se impune aflarea cauzei şi tratarea, respectiv eliminarea sa, pentru a se evita apariţia unor daune ulterioare. De asemenea, o analiză aprofundată impune şi situaţia în care tavanele sunt executate din grinzi de lemn, caz în care se vor analiza capetele grinzilor, care nu sunt suficient de protejate împotriva umezelii ce pătrunde în încăpere, formarea condensului putând duce la putrezirea lemnului.
În ce priveşte izolarea la exterior, s-au evidenţiat o serie de avantaje: peretele masiv poate acumula căldură din încăpere şi poate avea un rol echilibrator; are un efect răcoritor pe timpul verii; materialul de construcţie al peretelui nu este afectat de îngheţ; se reduc tensiunile cauzate de temperatura între părţile de construcţie de susţinere; există spaţiu suficient pentru aplicarea unui strat izolator de orice grosime; nu necesită barieră anti-vapori; se evită punţile termice prin stratul izolant închis. Procedeul prezintă şi dezavantaje: schimbarea formei exterioare a faţadei poate crea probleme de natură estetică sau arhitecturală; încăperile ce sunt utilizate doar sporadic necesită un timp mai lung de încălzire; izolaţia termică poate afecta izolarea fonică împotriva zgomotului de exterior; presupune un efort de muncă mai mare, poate eventual pune probleme la detalii de racord sau finisaj (de exemplu: pervaz sau burlane de ploaie etc); stratul exterior este solicitat de fenomenele meteo, în special de variaţiile de temperatură sau de acţiunea directă a razelor soarelui, precum şi de diverse acţiuni mecanice.
Reabilitarea acoperiÅŸului
1. Terase
Reabilitarea termică a unei terase existente se stabileşte în urma unei expertize tehnice de specialitate (cerinţa E - izolaţie termică, hidrofugă şi economia de energie), în funcţie de destinaţia spaţiului de sub planşeul de terasă şi nivelul necesar de izolare termică. La stabilirea soluţiilor de reabilitare se ţine cont de gradul de deteriorare a straturilor hidroizolante şi termoizolante existente, putând exista diverse situaţii. În cazul în care starea hidroizolaţiei şi a termoizolaţiei nu sunt corespunzătoare, reabilitarea termică presupune îndepărtarea tuturor straturilor existente până la faţa superioară a betonului de pantă şi refacerea acestora în condiţiile înlocuirii stratului termoizolant existent cu un nou strat termoizolant, de calitatea şi grosimea corespunzătoare noilor cerinţe.
Dacă starea termoizolaţiei existente este bună, dar hidroizolaţia este deteriorată şi se impune refacerea ei, reabilitarea termică presupune îndepărtarea straturilor existente până la hidroizolaţia existentă, în condiţiile menţinerii ei cu funcţie de barieră contra vaporilor şi a menţinerii stratului termoizolant existent, montarea unui strat termoizolant suplimentar, de calitatea şi grosimea corespunzătoare noilor cerinţe, şi montarea celorlalte straturi, inclusiv a straturilor hidroizolante.
În cazul în care starea hidroizolaţiei este bună şi se menţin toate straturile existente, mai puţin stratul de protecţie a hidroizolaţiei, realizându-se o bună protecţie mecanică şi termică (inclusiv la acţiunea directă a radiaţiei solare) a straturilor hidroizolante, reabilitarea termică se execută prin îndepărtarea stratului de protecţie a hidroizolaţiei, executarea unor eventuale reparaţii locale a hidroizolaţiei, montarea, dacă este cazul, a unui strat hidroizolant suplimentar şi montarea unui strat termoizolant, peste hidroizolaţie. În fine, dacă starea hidroizolaţiei, a stratului termoizolant şi a betonului de pantă nu sunt corespunzătoare, reabilitarea termică presupune îndepărtarea tuturor straturilor, inclusiv a betonului de pantă şi refacerea completă a terasei, eventual cu montarea betonului de pantă peste stratul termoizolant. Specialiştii susţin că pentru reducerea substanţială a efectului defavorabil al punţilor termice de pe conturul planşeului de peste ultimul nivel, este foarte important a se lua măsuri de „îmbrăcare†a aticelor cu un strat termoizolant.
2. Åžarpante
Soluţia de reabilitare termică a unei şarpante existente se stabileşte în urma unei expertize tehnice de specialitate (cerinţa E) în funcţie de destinaţia spaţiului de sub şarpantă (pod sau mansardă) şi de nivelul necesar de izolare termică. Pentru poduri care nu necesită climatizare, reabilitarea termică se realizează prin termoizolarea pardoselii podului, avându-se în vedere: curăţirea, nivelarea suprafeţei suport, aplicarea barierei contra vaporilor, aplicarea termoizolaţiei, aplicarea unui strat de separare (folie polimerică, material geotextil etc.) şi montarea plafonului.
3. Transformarea teraselor în şarpante
Transformarea teraselor în şarpante se face cu acordul Asociaţiei de proprietari şi a autorităţilor locale, pe baza unei expertize tehnice de specialitate (cerinţa A - rezistenţa şi stabilitatea şi cerinţa E - izolaţie termică, hidrofugă şi economia de energie). Soluţiile se stabilesc în funcţie de înălţimea construcţiei; sistemul constructiv al clădirii care susţine structura şarpantei (cosoroabă, popi, grinzi, căpriori) care necesită/nu necesită modificări; conceperea structurii şarpantei şi a modului de fixare-ancorare în structura construcţiei, astfel încât să răspundă cerinţelor de rezistenţă şi stabilitate sub acţiunea factorilor de mediu; geometria acoperişului (învelitorii) care trebuie concepută astfel încât să asigure evacuarea exterioară sau interioară a apelor pluviale, ţinându-se seama de viteza de scurgere a apei, de posibilităţile de deversare peste elementele de preluare, dirijare şi colectare-evacuare a apelor, încadrarea în arhitectura zonei; natura materialului şi a modului în care este realizată învelitoarea pentru a răspunde acţiunilor fizico-mecanice şi a cerinţelor de etanşeitate.
Reabilitarea instalaţiilor interioare
Reabilitarea instalaţiilor din clădirile de locuit constă în efectuarea lucrărilor de reparaţii, completări sau înlocuiri de echipamente pentru readucerea instalaţiilor la parametrii iniţiali din proiect. Obiectivele constau în identificarea măsurilor de reabilitare de la simplu la complex, creşterea confortului termic, reducerea consumului de energie termică a clădirilor şi, implicit, reducerea cheltuielilor, precum şi mărirea gradului de gestionare individuală (reglare, contorizare).
Reţeaua de conducte interioare de încălzire poate prezenta defecţiuni cauzate de greşeli de montaj, precum şi defecte de fabricaţie ale materialelor (ţevi, fitinguri etc.). Defecţiunile întâlnite frecvent la radiatoare sunt datorate în principal neetanşeităţii şi blocării circulaţiei agentului termic în corpurile de încălzire.
Lucrările se referă la următoarele operaţiuni mai importante: menţinerea corpurilor de încălzire permanent în stare de curăţenie, prin îndepărtarea prafului care se depune pe ele; remedierea defecţiunilor care cauzează scurgeri prin elementele corpului de încălzire (fisuri, străpungeri datorită fenomenului de coroziune etc.), spălarea radiatoarelor, îndepărtarea depunerilor de mâl.
Reglarea temperaturii interioare
Unul dintre obiectivele reabilitării termice reprezintă crearea condiţiilor necesare reglării temperaturii interioare. Pentru fiecare grad în plus al temperaturii interioare, costurile energetice cresc cu aproximativ 6%. Montarea unor robinete cu termostat poate reduce în mod considerabil costurile pentru încălzire. Robinetele cu termostat sunt parte componentă a fiecărei instalaţii moderne de încălzire şi sunt obligatorii la instalaţiile vechi. Ele ajută la economisirea energiei oferind posibilitatea de a obţine în încăpere temperatura dorită şi identificând orice sursă suplimentară de căldură din încăpere (căldura solară, căldura emanată de lămpi, de aparate electrocasnice sau de oameni).
În acest caz, robinetul se închide automat şi reduce astfel căldura emanată de radiatoare. La o utilizare adecvată, robinetele cu termostat pot realiza o economie de energie de până la 15%. Însă, de multe ori în practică rezultatele nu sunt cele aşteptate din cauza montării greşite a acestora. Dacă robinetul este acoperit cu perdele sau piese de mobilier, sau dacă radiatorul este montat într-o nişă, robinetele cu termostat trebuie prevăzute cu un senzor de distanţă, mecanism recomandat pentru apartamentele în care nu este posibilă reglarea temperaturii interioare de la radiator. Pentru încăperile care trebuie încălzite numai în anumite intervale de timp, există robinete cu termostat cu temporizator pentru programe zilnice sau săptămânale. De asemenea, utilizarea unui dispozitiv modern de reglare a căldurii cu robinet termostat, cu scădere automată a temperaturii pe timpul nopţii, nu este costisitoare şi ajută la economisirea banilor şi a energiei.
Legislaţie:
¤ OUG nr. 174/2002, privind instituirea măsurilor speciale pentru reabilitarea termică a unor clădiri de locuit multietajate, aprobată cu completări, modificări prin Legea nr. 211/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
¤ OUG nr. 187/2005, pentru modificarea OUG nr. 174/2002, privind instituirea măsurilor speciale pentru reabilitarea termică a unor clădiri de locuit multietajate, aprobată cu modificări şi completată prin Legea nr. 260/2006;
¤ Hotărârea Guvernului nr. 1.070/2003, privind Normele metodologice de aplicare;
¤ Legea nr. 372/2005, privind performanţa energetică a clădirilor.
Pentru mai multe informaţii: MTCT - str. Dinicu Golescu nr. 38, 010873 Bucureşti, tel: 021-3196101, fax: 021-3196131, e-mail: tecp@mt.ro, www.mt.ro
sursa: Financiarul.ro
