Construct Data Base

Wednesday, August 30th, 2006

Montajul ferestrelor

Calitatea unei ferestre este împărţită în proporţii aproximativ egale între execuţia ferestrei şi montajul ei. O fereastră foarte bună, rezistentă, cu profile excepţionale, cu un geam performant, dar montat greşit, îşi va pierde 50din performanţe. Montajul unei ferestre nu este complicat, dar el trebuie, în final, să rezolve corespunzător cel puţin următoarele cerinţe:

¤ elemente de arhitectură şi design;

¤ rezistenţă la forţele care acţionează asupra ferestrei;

¤ izolare termică;

¤ izolare fonică;

¤ etanşare la intemperii;

¤ etanşare la vaporii de apă;

¤ protecţia tâmplăriei până la terminarea lucrării.

Despre modul în care trebuie să se procedeze pentru obţinerea performanţelor maxime la cele şapte cerinţe s-a cercetat, s-a scris şi se vor scrie multe mii de pagini.
Îmi propun în cele ce urmează să prezint câteva elemente pe care le poate urmări un beneficiar cu cunoştinţe tehnice minime, atunci când are de montat o fereastră.

Elemente de design

Elemente de design la montajul ferestrelor se referă, în principal, la poziţionarea corectă a ferestrei în golul din zidărie. În primul rând trebuie urmărit ca fereastra să fie montată orizontal, la aceeaşi înălţime, cel puţin în aceeaşi cameră. În mod normal, nivelul parapetului ar trebui să fie egal la toate ferestrele de pe o faţadă. Orizontalitatea ferestrei este importantă şi pentru a permite apei din condens, pătrunsă accidental, sau la ploi torenţiale să fie evacuată prin găurile de drenaj special făcute în tocul tâmplăriei, de regulă la mijlocul ferestrei.
Montarea verticală este importantă atât pentru funcţionarea corectă a tâmplăriei, dar şi pentru ca lăţimea glafurilor verticale, interioare sau exterioare să fie egală.

Tot o problemă de aspect este şi poziţionarea tâmplăriei în raport cu suprafaţa exterioară sau interioară a zidului. La interior se vede urât atunci când glaful inferior are lăţime diferită în raport cu zidul, mai ales atunci când nu se montează un glaf de marmură, lemn sau plastic. De asemenea, este foarte important ca glaful exterior să păstreze o distanţă de scurgere a apei de circa 3 cm, astfel încât apa să se prelingă sub fereastră.

Rezistenţa la forţele la care este supusă fereastra

Care sunt forţele care acţionează asupra ferestrei? În primul rând greutatea proprie în poziţia închis, care acţionează pe verticală în partea de jos. Apoi, când fereastra este deschisă, apar forţe care au tendinţa să răstoarne fereastra spre interior.
Forţa vântului este de asemenea foarte importantă.
Asupra ferestrei poate acţiona şi deformarea zidului şi, în mod deosebit, grinda (buiandrugul) de deasupra ferestrei.
Nu în ultimul rând, asupra ferestrei acţionează forţa determinată de dilatarea diferită a materialului din care este executată fereastra în raport cu materialul din care este făcut zidul. Acest lucru este mai important la ferestrele şi uşile de dimensiuni mari.
Având în vedere cele de mai sus, este important ca fereastra să fie fixată cu dibluri sau şuruburi speciale. Fixarea numai cu spumă nu este permisă.

Izolarea termică

Izolarea termică nu se referă la fereastra ca atare, ci la izolarea termică în zona de îmbinare cu zidul. În acest sens, este foarte importantă poziţionarea ferestrei în raport cu grosimea zidului.
La ziduri dintr-un singur tip de material, rezultatele cele mai bune se obţin la montarea ferestrei pe mijlocul acestuia. Montajul ferestrei la exterior va duce la formarea de condens în zona de îmbinare dintre toc şi zid.

La pereţii din mai multe straturi este bine ca fereastra să fie fixată în zona materialului cu caracteristicile cele mai bune de izolare.

În ultima vreme, a început şi la noi în ţară realizarea de case cu termoizolaţie exterioară din polistiren. În aceste cazuri, este foarte eficient ca fereastra să se monteze chiar pe izolaţia de polistiren aplicată pe glaf sau izolaţia să acopere puţin tocul tâmplăriei la exterior. Acoperirea tocului inferior însă nu este permisă datorită necesităţii utilizării glafurilor exterioare care trebuie să fie montate sub toc. În această zonă se vor lua măsuri speciale pentru a nu se crea o punte termică, o zonă rece unde să se depună condens.
Spaţiul dintre toc şi zid trebuie bine etanşat, astfel încît să nu se permită circulaţia aerului nici dinspre exterior nici dinspre interior.

Izolarea cu spumă şi etanşarea cu silicon, bandă de etanşare şi eventual un profil special de colţ trebuie să asigure însă şi posibilitatea dilatării tâmplăriei fără ca materialul sigilant să se rupă (de tencuială sau tâmplărie), permiţând circulaţia aerului.

Din punct de vedere al izolaţiei termice, etanşarea corectă în interior este mai importantă decât cea de la exterior. Altfel, aerul cald şi umed va pătrunde între toc şi zid, se va răci şi apoi va condensa în acestă zonă. Umezirea tencuielii şi a cărămizii va scădea rezistenţa termică a zidului, pe lângă posibila deteriorare a lui. O bună sigilare la interior va asigura astfel cerinţa de etanşare la vapori.

EtanÅŸarea la intemperii
Are în vedere ca apa de ploaie sau zăpada să nu pătrundă în spaţiul dintre toc şi zid. Din acest punct de vedere, etanşarea în partea de sus este foarte importantă deoarece, sub acţiunea vântului, apa de pe pereţii de deasupra ferestrei se poate scurge şi poate pătrunde deasupra tocului. Infiltraţiile de la partea inferioară pot fi evitate prin montarea unor glafuri din aluminiu, tablă zincată, marmură. Acestea trebuie să aibă o înclinaţie de cel puţin 5 grade, să depăşească în consolă zidul cu cel puţin 20 mm şi să se asigure o bună etanşare la capetele glafului.

Izolarea fonică

Este asigurată (la ferestrele montate în ziduri obişnuite) dacă a fost asigurată o bună izolare şi etanşare termică şi hidrofugă.

O mică neetanşare reduce izolarea fonică în mod dramatic. O problemă o constituie glafurile din tablă, la care, pentru diminuarea zgomotului produs de picăturile de apă, se aplică sub acesta materiale fonoabsorbante.
Protecţia tâmplăriei

Este o cerinţă care asigură în mare măsură satisfacţia beneficiarului, cel puţin în prima fază. În acest sens, se pune problema: montăm tâmplăria şi după aceea tencuim sau tencuim şi montăm tâmplăria după aceea. Aici părerile sunt împărţite: zidarii susţin să se monteze tâmplăria mai întâi, iar tâmplarii susţin ca montarea tâmplăriei să se facă după tencuire, pentru a nu se deteriora.

Adevărul este de partea tâmplarilor, doar că, în aceste condiţii, tencuirea trebuie să fie perfectă, iar forma golului să permită montarea tâmplăriei în mod corect, respectând toate cerinţele de montaj anterioare.

Acum peste 15 ani, când am început execuţia de tâmplărie termoizolantă, nu montam nici o fereastră fără ca golul să fie finisat corespunzător. Aşa m-au învăţat „occidentalii”. Acum, în loc să mergem înainte, uite că suntem nevoiţi câteodată să montăm ferestre înainte de tencuire. Ca atare, recomand beneficiarilor să protejeze cât mai bine tâmplăria cu folie şi benzi adezive, să-i urmărească pe zidari să nu rupă folia, dar atenţie!, nu lăsaţi folia protectoare sau benzile adezive mai mult de 3-4 zile. Altfel vă veţi chinui mult să curăţaţi tâmplăria.

Corneliu VELIŞCU, „Melcret Fonoterm”

sursa: www.financiarul.ro

Adauga un comentariu